- dihotomíe
- s. f., art. dihotomía, g.-d. dihotomíi, art. dihotomíei
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dihotomíe
Look at other dictionaries:
dihotomie — DIHOTOMÍE, dihotomii, s.f. 1. (log.) Diviziune în două părţi a unui concept, fără ca acesta să şi piardă înţelesul iniţial. 2. Mod de ramificaţie a talului şi a tulpinilor unor plante în două părţi egale, care se împart la rândul lor în două… … Dicționar Român
dihotomic — DIHOTÓMIC, Ă, dihotomici, ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [var.: dicotómic, ă adj.] – Din fr. dichotomique. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 dihotómic adj. m., pl. dihotómici; … Dicționar Român
dicotomie — DICOTOMÍE s.f. v. dihotomie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DICOTOMÍE s.f. v. dihotomie. Trimis de LauraGellner, 13.02.2009. Sursa: DN … Dicționar Român
eudihotomie — EUDIHOTOMÍE s. f. (bot.) dihotomie normală, cu ramuri dezvoltate şi ramificate uniform. (< fr. eudichotomie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
